Sfânta ROZA VENERINI
În Italia, la Viterbo, un mic şi
surâzător oraş din apropierea Romei, s-a născut la 9 februarie 1656 Roza
Venerini, care avea să devină Fondatoarea Congregaţiei care îi poartă numele
„Maestre Pie Venerini”
Prima educatoare a ei a fost însăşi mama, de
la care a învăţat să citească, să scrie şi de la ea a primit o educaţie religioasă
solidă, care i-au marcat sufletul său.
Tatăl Rozei era medic renumit în Viterbo şi
de la el Roza a învăţat o lecţie frumoasă de iubire faţă de cei săraci şi
bolnavi.
Tânără
fiind, a rămas impresionată de situaţia sărăciei culturale a femeilor timpului
şi vedea în această sărăcie cauza trăirii lor fără nici un ideal, fără principii
morale.
Dacă
ignoranţa era cauza unei vieţi dezordonate şi lipsită de idealuri pentru multe
tinere, aceasta trebuia eliminată prin căutarea unei soluţii care să dea posibilitatea
de a trăi viaţa cu demnitate. În căutarea a ceea ce Domnul îi cerea, Roza a
început să apropie de fetele din cartierul său prin rugăciunea Sfântului
Rozariu: acesta a fost începutul minunatei aventuri care avea să culmineze prin
fondarea Institutului Maestre Pie Venerini.
De
la recitarea rozariului la educarea pentru viaţă pasajul a fost simplu. Roza nu
se mulţumea să cheme fetele doar pentru rugăciune, dar simţea urgenţa de a
transmite lor nu numai valorile pe care ea însăşi le-a primit în familie, ci să
înceapă o adevărată şcoală pentru fetele sărace. Astfel a luat fiinţă prima
şcoală feminină populară în Italia.
Carisma Congregaţiei, care din
august 1685 continuă în timp, „A EDUCA PENTRU A MÂNTUI”, este educativă şi
eliberatoare, atentă la formarea umană, spirituală, culturală a persoanei, mai
ales a copiiilor şi a tinerilor.
Şcoala,
catehismul, pastoraţia tinerilor, animarea liturgică, ospitalitatea tinerelor,
atenţia acordată familiilor, ascultarea necesităţilor Bisericii şi a
societăţii, sunt modul prin care Institutul duce înainte şi face mereu vie propria
misiune.
Surorile „Maestre Pie Venerini” au deschis prima
comunitate în România, la Bacău, pe 16 iunie 1993. La început surorile locuiau
într-un apartament, iar de acolo au început primul contact cu lumea şi
cunoaşterea acestei naţiuni, ieşită cu puţin timp în urmă din dictatura
comunistă.
Între timp, s-a maturizat ideea de a deschide
o grădiniţă pentru numeroşii copii ai cartierului; astfel în 1998, comunitatea
s-a transferat într-o casă nouă, pe strada Digu Bârnat nr.6, lângă Biserica „Fericitul
Ieremia”.
Mai
târziu au fost deschise alte două comunităţi la Pildeşti şi Târgu-Jiu, unde au
fost deschise alte două grădiniţe.
Actualmente,
în România sunt prezente zece surori în trei comunităţi, care lucrează în mod
special la educarea copiilor în grădiniţe, venind în ajutor familiilor
acestora.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu